sâmbătă, 19 martie 2011

Poveste

A fost odata….ca niciodata…sau poate a mai fost…un om care nu stia exact ce face, incotro se indreapta, daca traieste povestea lui sau a altcuiva, mintindu-se ca asa a vrut sa traiasca, asta a ales si e multumit. Un om care parea sa fie interesat de tot, dar in acelasi timp de nimic, parca niciun lucru de pe lumea asta nu era facut pentru el, parca nu-si gasea locul, fiind intr-o permanenta cautare. Un om apreciat de toti ca duce o viata minunata, ca zambeste prea mult, ca face totul cu usurinta...insa el nu stia daca intr-adevar asa era, dar se lua dupa ceilalti si lucrurile mergeau destul de bine.
            Dar, cand ramanea singur cu gandurile sale..nu stia cum sa faca sa fuga de ele, ceva il nemultumea de fiecare data cand se gandea serios la viata lui, simtea ca trebuie sa se produca o schimbare, dar nu stia ce anume…si s-a hotarat: “imi trec visele pe o foaie, indiferent cat de irealizabile par, indiferent cat de greu va fi sa le indeplinesc. O sa ma uit la ele dimineata, ca sa stiu de ce ies din casa, pentru a-mi da seama de ce lupt si de ce fac toate astea. Am ambele picioare..Cu picioarele pot pasi catre intelepciune, pot merge acolo unde imi doresc, pot ajunge unde vreau, pot alerga catre persoana pe care vreau sa o imbratisez, pot sari in sus de bucurie cand simt asta….
            Am ambele maini…Cu mainile ma pot agata de orice…chiar si de o speranta, de un vis, pot prinde cu mainile mele mana ta si sa pornim impreuna la drum, pot distruge, dar pot construi, pot lovi, dar pot mangaia…
            Am ambii ochi..cu ochii pot vedea incotro ma indrept si pot alege calea pe care vreau sa o parcurg, pot privi chipurile celor dragi mie si pot privi spre noi orizonturi.
            Am suflet, un suflet plin de viata…Cu sufletul pot simti tot ceea ce traiesc, iar asta e cel mai important, sa simt ca traiesc, sa fiu capabil sa am cele mai frumoase sentimente, pentru mine, pentru tine, pentru lume, pentru orice…DA, am tot ce-mi trebuie pentru a reusi, trebuie doar sa ma hotarasc, trebuie doar sa-mi dau seama care este visul meu si sa-l aduc aproape.”  
            Si ghici ce… astazi visul lui a devenit realitate, simplele cuvinte trecute odinioara pe o foaie, au dat si continua sa dea sens vietii lui. Povestea probabil se repeta in fiecare colt al lumii, in fiecare moment cineva o traieste…dar nu e si cazul tau nu? Pe tine nu te framanta gandurile cand ramai singur pentru ca VISUL tau e deja lipit la oglinda si te indrepti cu pasi sigur spre realizarea lui, nu-i asa? Daca nu...oricum nu e tarziu...fugi si ia o foaie.. :-)