A inlocui, inlocuibil, inlocuit…

Este poate unul dintre cele mai triste aspecte…sa stii ca oricine poate fi inlocuit oricand, totul tine de cel care vrea sa inlocuiasca...Prin urmare, exista oameni care pot si care nu pot fi inlocuiti, dar nicidecum datorita faptului ca sunt unici (afirmatie pe care o impartasesc partial) ci datorita faptului ca stii tu cum sa ii faci sa fie unici, pentru tine nu mai exista nimeni la fel ca…

Deci cand vrei sa inlocuiesti…inlocuieste. Dar nu te gandi nicio clipa ca cineva nu va face la fel cu tine. Cand vrei sa ai pe cineva unic in viata ta, fa-l unic pe acel cineva si de va fi sa nu vrea, gandeste-te ca poti oricand sa oferi locul altcuiva...Important e sa stii ca poti, ca niciun gol nu ramane asa decat daca vrei tu sa-l pastrezi astfel...in rest nimeni si nimic nu e de neinlocuit...doar tu, pentru tine...Iar gandul asta ar trebui, poate, sa te faca sa-ti pese mai mult atunci cand cei care pentru care contezi si care conteaza pentru tine, iti ofera sansa de a fi unic... sa fii suficient de curajos incat sa realizezi ce inseamna asta...incat sa vrei.

E ca un cerc...vicios sau nu...dar tot ce conteaza este ca viata ta va avea mereu in ea ceea ce trebuie, pentru ca vei sti sa inlocuiesti ceea ce trebuie inlocuit atunci cand iti vei da seama ca ai vrut sau a vrut sa devina inlocuibil...penttru ca la urma urmei... OARE NU TOTI OAMENII SUNT LA FEL, DAR FIECARE STIE SA PARA ALTFEL?

PS: http://www.youtube.com/watch?v=wA4ppvp2IzY (melodia asta completeaza mesajul...enjoy)

Dulce...amaruie

O victorie…dulce, amaruie…dulce pentru ca esti invingator si te bucuri, amaruie pentru ca cineva a trebuit sa fie invins, victoria ta a dus la asta…

O infrangere…dulce, amaruie …dulce pentru ca te-a invatat cu siguranta ceva…amaruie pentru ca infrangerea dezamageste si nu te mai simti la fel de puternic…

O iubire…dulce, amaruie….dulce pentru ca iubirea te implineste si-ti indulceste viata, amaruie pentru ca te stii vulnerabil, stii ca nu mai detii controlul si poti oricand sa suferi..

O intalnire...dulce, amaruie...dulce pentru bucuria de a te revedea cu cineva de care iti era dor, amaruie pentru ca stii ca se va termina curand....si-a fost doar atat, o intalnire...

O despartire...dulce, amaruie....dulce pentru ca asa vei avea sansa de a ti se face dor din nou, amaruie pentru ca e un moment in care trebuie sa deschizi bratele ca sa lasi o persoana iubita sa se indeparteze...

O cearta...dulce, amaruie...dulce pentru ca stii bine ca urmeaza impacarea ce te face sa uiti c-a existat vreodata o cearta, amaruie pentru ca pe moment e trist, e ciudat sa faci fata vartejului de sentimente care te infurie...si cand dispar....te intristeaza..

O viata...dulce, amaruie....dulce pentru ca exista, amaruie pentru ca nu va mai exista candva...

O fata dulce, amaruie....un baiat dulce, amarui....o relatie...dulce, amaruie...si nu mai e nimic de adaugat...

Deci, vezi prea bine...dulce, amaruie, dulce, amaruie...conteaza doar sa stii sa te bucuri de amandoua ca sa intelegi pe deplin ce ti se intampla...hai, curaj... cauta partea dulce...partea amaruie !

Sablon pentru suflet

Uita-te putin in telefonul tau si vezi ca la templates exista unele texte precum “happy birthday, I am sorry”....si cel mai important  “I love you too”... Esti surprins? Nu e cazul...de ce sa nu fie ? la urma urmei parca nimic nu se mai face din sentimente, din dorinta, nu trebuie sa simti ceva cand zici niste cuvinte…parca toti ne-am robotizat intr-o asemenea masura incat ne-ar prinde bine si niste template-uri pentru minte…pentru suflet. Daca vezi un prieten pe strada si tu abia ai iesit de la munca, ti-ar prinde bine un template, nu prea ai chef de socializare...daca persoana iubita iti cere dovezi de afectiune si tu nu prea ai chef, ti-ar prinde bine un template... daca un prieten sufera din dragoste si tu trebuie sa il asculti, ti-ar prinde bine un template, ca doar ai mai auzit atatea povesti de dragoste si de la altii...

Crede-ma...n-ai nevoie de sabloane, ceilalti le detesta...daca nu simti ca vrei sa afli cum ii mai merge celuilalt, nu intreba; daca nu vrei sa il asculti cum iti povesteste suferinta lui, spune-i; daca nu vrei sa fii afectuos cu cineva, nu o face...in primul rand te-ai trada pe tine, apoi pe el..apoi natura umana....Cand vei ajunge sa faci asta sa fii convins ca e momentul in care au murit in tine sentimentele, pasiunea, e momentul in care a murit in tine intreaga lume a oamenilor...ai devenit un robot complet...

            A avea un sablon pentru suflet e ca si cum l-ai inchide intr-o camera si apoi ai inghiti cheia..Mai bine traieste fiecare moment altfel, fa-l sa fie altfel, fa-ti corpul sa se simta prea mic pentru suflet...uraste-l pentru un moment pe cel pe care il iubesti cu toata inima, pentru a-l iubi apoi mai mult, inchide ochii cand esti langa cel iubit ca sa ti se faca dor...uita lucruri, pentru ca apoi sa iti reamintesti...fa-ti iluzii doar ca sa ai deziluzii..plangi, pentru ca mai apoi sa razi...poti face tot ce-ti trece prin minte, doar pentru a avea mereu trairi noi.. altfel... mai intense, dar fa-le inainte de a ajunge sa ai un sablon si pentru...viata...hai, curaj !

PS: mergi si strerge template-urile alea din telefon....oricum nu le folosesti niciodata :-)

De atatea ori...

Ti-ai dorit de atatea ori sa fii suficient cuiva, sa fii tu totul…sa tii loc de hrana, de bani, de timp liber, de dragoste, de ura, de fericire, de tristete, de ras, de plans, poate… chiar si de aer.

 Ti-ai dorit de atatea ori sa crezi ca fara tine lumea asta nu ar fi la fel, n-ar mai avea aceeasi culoare, n-ar mai avea acelasi farmec...cineva n-ar mai putea sa traiasca stiind ca tu nu mai traiesti.

Ti-ai dorit de atatea ori sa ti se spuna ca esti de neinlocuit, ca locul tau nu ar putea fi ocupat niciodata, ca numele tau spune ceva oricui il aude, ca esti unic, ca oamenii din jurul tau sunt asa cum sunt pentru ca te au pe tine pe aproape...

Ti-ai dorit de atatea ori sa primesti afectiune fara s-o ceri, sa primesti dovezi de iubire fara sa le cauti, sa primesti un zambet fara vreun motiv anume, sa fii inteles fara sa explici, sa  fii fericit fara sa stii de ce, sa razi fara motiv...

Ti-ai dorit de atatea ori....si te asigur ca tot de atatea ori ai avut parte de astfel de momente, le-ai simtit...dar recunoaste, n-ai stiut sa le apreciezi suficient, n-ai stiut sa le faci sa dureze, n-ai stiut ca la scurta vreme o sa ti le doresti inca si mai mult.

....Si le doresti chiar si acum, chiar in clipa asta....dar te intreb, o sa iti poti da seama cand o sa le ai? O sa stii de data asta sa le pastrezi...macar in memorie si sa fii recunoascator pentru ele atunci cand te vei plange ca nu le-ai avut niciodata?

Macar acum stii...poate o sa incerci...:-)

Justificarea...

Esti intrebat “de ce?”….si ai vrea sa raspunzi, dar nu stii, nu ai habar ce te indeamna sa te porti asa, ce te face sa fii trist cand altii rad in jurul tau, ce te face sa razi cand altii sunt tristi in jurul tau...

Si te feresti sa recunosti ca nu ai un motiv anume, tot ce stii este ca toate astea vin din interiorul tau...pentru ca asa simti, pentru ca vrei ramai sincer fata de tine, chiar daca asta te face sa pari un prost...chiar daca asta inseamna sa nu te inteleaga ceilalti. Tu ai vrea o justificare....ei ar vrea o justificare...dar ea nu exista...simti...si atat... Si daca te sperie sa nu ai un raspuns...da-ti seama ca nici nu este necesar unul, tu stii si e de ajuns...asta SIMTI !

            Chiar...stii de cate ori ti-a venit sa tipi si n-ai facut-o? De cate ori ti-a venit sa alergi si-ai stat pe loc? de cate ori ai vrut sa plangi si imediat ai schitat un zambet?...de cate ori n-ai zis ca n-o sa mai faci, dar ai facut-o din nou?...de cate ori n-ai zis ca azi ii spui tot si ai ales sa nu-i mai spui nimic?...si toate astea pentru ca nu stiai cum sa te justifici apoi, cand de fapt nici nu e nevoie...

Deci...alunga-ti teama de a parea un nebun..teama de critici...teama de regrete si nu mai cauta sa te justifici, nu ai de ce...ai facut, faci si vei face doar ceea ce simti, iar asta e tot ce conteaza. Vrei justificare cand te intrebi sau esti intrebat “de ce” ? afla ca nu ai una...va trebui sa te multumesti cu ceea ce iti rasuna in gand si incerci sa ignori crezand ca o sinceritate ca asta te-ar face sa pari egoist...dar nu e asa, e pur si simplu curajul de a sta singur... cu tine insuti si sa fii multumit ca nu ti-ai tradat propriul suflet.

Recunoaste...

             Hai, recunoaste…pentru a nu stiu cata oara te-ai inselat…ai crezut ca stii tot, ca poti orice, ca ii cunosti, ca tu ai dreptate, ca tie nu ti se poate intampla, ca nu ai cum sa dai gres…si iata, stai acum si te privesti, cautandu-ti o scuza, cand de fapt te-ai facut ca nu vezi, doar ca sa nu afli ceea ce nu doreai...

 Hai recunoaste...ai fi vrut sa fie altfel, dar nu este... ai vrea sa uiti, dar iti aduci mereu aminte, ai vrea sa crezi ca nu este vina ta, dar adevarul te face sa iti asumi partea de vina...ai vrea sa stii mai multe, poate totul...dar ti-e teama de ce ai putea sa afli...

Hai recunoaste...lumea va continua sa existe si fara tine, dar totusi nu ti-o poti imagina in absenta ta...ai crede ca totul si-ar pierde rostul, dar nu e asa...ai crede ca ei au nevoie sa fii puternic, dar nu au...poti sa traiesti un esec si apoi sa o iei de la capat, chiar sub privirile lor, ingaduitoare sau dure...

Hai recunoaste...ti-e greu uneori sa pari un prost pentru dragoste, pentru orice nevoie de-a ta care te face viu...dar totusi o faci, ca sa ramai sincer fata de tine....ti-e greu uneori sa traiesti plin de extaz o bucurie,  sa i te dedici intru totul, fara sa te gandesti la realitate, fara sa-ti amintesti ca dureaza putin...

Hai RECUNOASTE....ai gresit, te-ai inselat...si o s-o faci din nou de fiecare data cand vei avea ocazia, doar pentru a trai si a simti ceea ce exista doar atunci cand esti departe de adevar, de realitate, de reguli, de consecinte....doar atunci cand privesti totul prin ochii optimistului sau poate ai visatorului...asa o sa-ti ierti cu siguranta indrazneala de a te preface ca nu vezi faptele ce insista sa te uiti atent la ele...

Spune-i...

Il privesti in ochi cand ii vorbesti, ii vezi placerea si interesul din priviri si te intrebi cum de reusesti sa il faci atent la tot ce zici, cum de sta sa te asculte neincetat, cum poate sa treaca peste faptul ca tu uiti sa te mai opresti; il strangi in brate cand ti-e dor de el si te asiguri ca este acolo, langa tine…el te tine cat mai aproape sa simti ca nu mai este vorba de doua persoane…ci de una singura; il alinti cand vrei sa il vezi zambind, razi de el cand vrei sa il superi…il bati la cap cand vrei sa obtii ceva de la el, il strigi cand nu ajungi la raftul de sus al dulapului, il suni mereu, invocand ceva stupid, cand de fapt vrei doar sa-i auzi vocea, dar l-ai sunat de prea multe ori si nu poti recunoaste adevaratul motiv inca o data; il vrei cand nu este aproape, il descoperi in fiecare minut, il auzi chiar si atunci cand nu vorbeste, il recunosti usor dintr-o mare de oameni, il chemi langa tine cand vrei sa te privesti prin ochii lui si descoperi ca…poate pana la el ochii tai n-au stiut sa vada ceea ce conta, visele tale n-au stiut sa lupte pentru supravietuire, chipul tau n-a stiut sa ascunda tristetea, sufletul tau n-a stiut ca….este viu.

Il vezi ca se indeparteaza… simti ca ai nevoie de el, de prezenta lui in viata ta, dar ceva te impiedica sa-i spui; e poate teama noastra, a oamenilor, de a da fara garantia de a primi ceva inapoi, nestiind ca doar asa poti simti ca ai oferit cu adevarat…lui: o iubire mai presus de fiinta, iar tie…sinceritate: ai avut curajul sa recunosti ca esti vulnerabila. Fugi, spune-i…striga-ti iubirea…fata de el, fata de oricine o simti…uneori e important sa auda si TU STII ASTA ! :-)