Craciun...

            Craciunul…un cuvant atat de simplu, dar care aduce trairi foarte complexe, pline de semnificatie. Este uimitor, magic…cum aceasta sfanta sarbatoare ne reuneste pe toti, de oriunde am fi si ne cheama acasa, langa prieteni, langa parinti, langa toti cei pe care ii iubim. Mangaierea calda a mamei si ochii blanzi ce lacrimeaza la vederea copiilor, mirosul de brad si de portocale, cadourile de sub el si globurile de care aveai atata grija in copilarie, toate aceastea sunt nepretuite. Si cat de frumos este sa vezi in jurul tau numai armonie, ganduri bune transmise intre oameni, imbratisari calde, daruite din inima pentru un prieten drag, care ti-a lipsit atata timp si acum il ai aproape. Iar frigul, zapada si vinul fiert imbraca totul intr-o haina de poveste, pe care unii ar vrea sa o aiba tot anul, iar altii renunta la ea dupa Sarbatori.
             Asta este partea mai putin placuta, ca aceste stari apar in suflet cu precadere de sarbatori..dupa care uiti de ele si te intorci la cotidian, la rutina. Sa nu intelegi de aici ca trebuie sa ai bradul in casa tot anul sau sa-l astepti pe Mos Craciun in fiecare seara :-), ci ca acele stari de bine  ar trebui sa le ai mereu. Transmite gandurile tale de bine tuturor celor dragi, zilnic, ii va bucura enorm. Imbratiseaza-ti prietenii ca si cum atunci ii vezi prima data, dupa lung timp. Bucura-te de compania celor pe care ii iubesti de fiecare data..in fond nu conteaza ce faci atata timp cat faci din inima, doar pentru ca asa ai simtit…vei avea o satisfactie nebanuita.
           Ma pregatesc sa inchei…dar nu inainte de a te indemna sa te duci la toti ai tai si sa le zambesti, sa le spui ca esti fericit ca vei mai avea un Craciun alaturi de ei. Mergi, asculta colindele, priveste bradul care lumineaza camera, fugi sa mai cumperi cadouri daca ai uitat pe cineva si apoi inconjoara-te de familie, prieteni si iubeste-i, nimic mai mult… de Craciun si nu numai :-). Hai, curaj ! In tine e magia Craciunului tau.
 Sarbatori cu bine tuturor, un an nou cat mai fericit si plin de realizari.

Absenta...

        Nici nu mai stiu de cand te astept…stiu doar ca a inceput sa doara. Ma intreb daca si tu poti sa simti asta, ma intreb daca stii, daca iti pasa…sau trebuie sa gasesc o cale sa ma descurc singura cu sentimentul ce reuseste sa ma doboare, de fiecare data cand incerc sa ma lupt cu el.

      Esti acolo…stiu…dar am obosit asteptandu-te…oare asa trebuie sa fie? Oare cat pot sa astept? Oare cat iti ia tie sa vii? Dar…macar ai plecat spre mine?

      Ma trezesc, deschid ochii gandindu-ma ca am sa te vad langa mine..pierdut in asternuturi, visand…deschid ochii gandindu-ma ca o sa ii intalnesc pe ai tai..dar nu e asa…si atunci, inchid ochii din nou, imaginandu-mi-te doar…mintindu-ma ca de fiecare data ca vei veni..candva.

     Si stau..privesc pierduta spre ceva…ma gandesc daca am ales calea care trebuia..daca am mai avut sansa sa aleg alta? Ma intreb daca era una care ducea la tine…ma intreb unde duce asta pe care am ales-o..ma intreb de fapt zilnic cate ceva, dar nu am raspuns aproape pentru nimic…si atunci ma asez, ma trezesc la realitate, ma indemn sa o traiesc, sa ma bucur de ea. Nu vreau sa devii tu realitatea mea, nu vreau sa ajung sa traiesc prin tine…trebuie doar sa vii…sa ne bucuram de ea impreuna. Si acum ma gandesc…oare te-am cautat vreodata? Oare am stiut sa te caut…sau n-am facut decat sa astept…sa te astept…si toate au trecut incet pe langa mine…sau am cautat prea mult, dar unde nu trebuia?

     Si ma las din nou condusa de atatea intrebari…dar ma linistesc spunandu-mi ca vei veni tu cu raspunsul …sau poate..tu esti raspunsul !

Avem timp...dar nu stim

"Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim."

                                              Octavian Paler "Avem timp"

         Scriitori de seama si-au tocit condeiul pentru a umple pagini intregi despre ceva atat de inexplicabil precum timpul, prieten de nadejde si infricosator dusman in acelasi timp, deci nu pot incerca sa spun in cateva cuvinte prea multe despre timp, dar pot incerca sa va fac sa constientizati ca, in fapt, exista timp suficient pentru toate, trebuie doar sa invatam cum sa il atragem de partea noastra.

         De cate ori nu ni s-a intamplat sa primim sau sa oferim drept raspuns un neinduplecat “nu am timp” dar…mai este oare acest raspuns adevarat si se potriveste situatiei sau pur si simplu a devenit un cliseu, iar obisnuinta ne determina sa-l folosim fara a mai analiza circumstantele? Se intampla de nenumarate ori sa ne urcam in metrou intr-o zi de luni si sa avem impresia ca mai coboram intr-o zi de vineri, sa nu stim ce sa raspundem cand ne intreaba cineva ce-am facut intr-o anume zi, pentru ca am facut atat de multe, dar am uitat momentul cu pricina si din nefericire doar momentul acela da definitie actiunilor savarsite de noi.

        Preocupati de activitatile zilnice si intrati in acea rutina a vietii, uitam sa acordam timpul necesar pentru ceea ce este cu adevarat important pentru noi: dorintele noastre, oamenii dragi noua si dorintele lor. Am lasat de atatea ori sa treaca saptamani intregi fara sa-i caut pe oamenii importanti din viata mea si sa vad daca sunt bine, raspunzand reprosurilor aduse, cu un rece si simplu “nu am avut timp”...iar acesta este primul pas spre a face din viata noastra doar un lung drum pe o autostrada, fara a avea o destinatie stabilita, dar gonind nebuneste, fara sa ne dam seama ca mai exista si parcari unde putem sta sa ne odihnim si sa realizam cat de departe am ajuns. Am invatat sa-mi valorific timpul la maximum, dar am uitat… sau nu am stiut niciodata poate, sa acord locul cuvenit lucrurilor cu adevarat importante, nu pentru rutina, ci importante pentru mine, ca om: sa ma opresc si sa apreciez ce ma inconjoara, sa las o urma, vizibila sau nu, pe unde pasesc, sa casc ochii cand vad ceva minunat si sa regret ca eu trec, dar minunea ramane si va fi privita si peste ani de multi alti trecatori.

         Suntem efemeri, noi trecem prin timp si nu invers, el ne asteapta, dar noi ne grabim spre el si automat ii acceleram trecerea. Ne grabim mereu, aceasta este modalitatea in care stim noi sa facem lucrurile, iar graba aceasta duce la superficialitate, superficialitatea rapeste profunzimea si din pacate, fara profunzime totul pare la fel si este atat de repede dat uitarii, ajungand chiar sa uitam in ce zi suntem…nici nu mai conteaza nu? Viata noastra este constituita din lucruri marunte, asta ne defineste, dar suntem prea preocupati de lucrurile complexe precum jobul, facultatea, proiectele, pentru a ne da seama ca avem timp si de altceva. Avem timp sa zambim oricand, oricui consideram de cuviinta, iar persoana respectiva are timp să afle ca poate sa ne raspunda cu acelasi gest fara niciun efort, avem timp pentru tandrete, stim cum sa fim tandri, apartine naturii umane, dar preferam sa fie una dintre activitatile lasate la final sau amanata mereu, pana ajungem sa uitam de ea.

          Intotdeauna va fi timp sa facem ce trebuie, dar va fi timp sa facem si ce ne place, acordand atentia cuvenita momentului potrivit, sa stim CAND ESTE TIMPUL; iar acum este timpul sa inchei articolul :-) si impreuna sa fim studenti, sa ne traim studentia, sa mergem la cursuri sau sa lipsim de la ele, sa fim responsabili, sa fim independenti, sa fim lefteri, sa ne fie dor de casa, sa invatam de la noi si de la ceilalti si sa simtim totul la superlativ…deci, aveti timp, acum stiti asta, profitati !